Ca sa poti sa scrii trebuie sa simti cuvintele , sa le transmit altora sentimentele si trairile tale prin cuvinte. Ar fi frumos sa nu am lapsusuri literare si sa scriu non stop dar nu am prea simtit nimic in ultima vreme in afara de o enorma dorinta de a fi fericita sub ambalajul ponosit . Parintii ma considera fericita evident oricaru-I parinte ii place asta dar lucrurile se schimba cand imi inchid usa la camera , e lumea mea unde imi permit sa ma dezlanui fie in scris fie pe ritmurile unei melodii ce misca ceva in mine .
Imi permit sa fiu asa cum sunt , sa scriu lucruile ce imi trec prin cap si pe care cu siguranta nu le pot spune nimanui din lipsa de intelegere . Acum degetele mele functioneaza la unison cu inima si nu mi se mai opresc din tastat si imi place asta , ma incanta faptul ca fac ceea ce-mi place chiar daca starea mea de spirit nu e una tocmai agreabila momentan.
In legatura cu nesimtitul nimic in ultima vreme , mi-am tot plans de mila la cat de nefericita sunt si m-am hranit cu amintiri de mult uitate de toata lumea , numai pentru mine par atat de recente . O singura clipa de fericire ma hraneste ani pentru ca ma tot intorc la ea iar si iar ca la o sursa de energie neepuizabila asta ma face sa continui faptul ca poate candva , ca poate curand voi avea o noua sursa din care sa ma hranesc . Toata speranta asta ma tine asa la nivelul de plutire , asta si iesirile mele ciudate de a atrage oamenii in jurul meu , oamenii care poate majoriatea nu ma apreciaza ala maxim si care nu stiu nimic despre inside-ul meu , nu stiu ca acesta nu are nici o legatura cu “fatada” mea , nu stiu ca acolo inauntru pe “fundul cufarului” e eu om cu o inima imensa si cu un scut tot atat de imens la suprafata care s-a saturat sa tot povesteasca despre el iar altii sa inteleaga tot gresit si sa interpreteze totul dupa fatada si nu dupa inside. Poate scriu prost cu greseli , mananc litere dar scriu cu suflet si ca si acum cand nu ma mai pot oprii din relatat chiar simt fiecare cuvant ca si coarda unei chitare ce simte fiecare atingere a degetelor cantaretului .
Ma simt bine cand scriu e altceva , e ca un refugiu imi permit sa spun adevarul fara sa ma gandesc la criticile ce mi-ar fi putea aduse , scriu pentru mine , numai si numai pentru mine ca sa ma destainui unui prieten necuvantator care e un ascultator perfect ce nu critica niciodata , scrisul , te accepta asa cum esti si nu pune intrebari .
P.S. nu m-am priceput niciodata la a da titluri articolelor mele , de ce nu stiu !
