Peste umarul meu...

Peste umarul meu exista lucruri pe care nu am avut niciodata ochi sa le vad pentru ca eram prea ocupata cu lucruri care in final aveau sa ma dezamageasca .
Peste umarul meu exista oameni lasati in urma datoria nepasarii mele
Peste umarul meu exista suflete dezamagite pentru ca nu le-am putut oferii afectiunea si iubirea la care tanjeau....
Peste umarul meu sunt toate acele momente din care acum inca ma mai hranesc
Peste umarul meu e copilaria mea ce incet incet o las in urma pentru a deschide o alta usa
Peste umarul meu e inceput povestii unei femei frumoase, eu
Peste umarul meu sunt oamenii ce m-au sustinut dintotdeauna
Peste umarul meu sunt lectii dure de viata , cu lacrimi si suspine
Peste umarul meu este cate un el la diferite intervale de timp
Peste umarul meu e momentul cand am renuntat la conceptul de " best friend"
Peste umarul meu sunt diminetii pierdute la cafea ,cu rost in compania unor oamenii simpatici
Peste umarul meu sunt sacrificii facute pentru fericirea mea
Peste umarul meu sunt secrete
Peste umarul meu sunt oamenii ce m-au influentat pozitiv
Peste umarul meu sunt realitatii ce nu credeam ca exista
Peste umarul meu viata e roz
Peste umarul meu ....

Darling stand by me ...

Day 1

Poate daca mi-ai vorbi mai des si mai mult lucrurile ar lua o intorsatura placuta dar nu .
Auzise-m o remarca inteligenta despre speranta , mi-ar fi placut sa mi-o amintesc s-ar fi potrivit aici . De prea multe ori perfect inseamna foarte imperfect ,plin de goluri gata sa fie umplute dar nu!  cateodata imperfectiunea aceasta  asta inseamna perfect .Nu mai vezi uscaturile si cioturile vezi  doar padurea in  splendoarea ei ,perfecta.
Ar trebuii sa fac altceva momentan , sa scriu alte lucruri dar mi-ai starnit pofta de a spune ceva cuiva , iar din moment ce nu pot spune anumite lucruri oamenilor le scriu in speranta ca si eu sa le inteleg mai bine.
Ar fi momentul oportun sa nu-mi mai visez anumite momente ale vietii  ci sa le traiesc , eventual sa le visez dupa ...dar totusi sa le traiesc inainte, am inceput incetisor a face asta (adica relativ repede chiar...) e placut dar e un moment scurt iar cum eu astept un moment lung la care sa tresar zi  de zi nu doar pentru putin timp , probabil pentru moment dat osa ma multumesc cu momentele scurte si cu impact puternic asupra coltisorului aceluia  in care eu adun chestii, stuff de genu "i wanna forget you someday " . Dar mai e si celalt coltisor opus "it would be nice to find someone like you". Tot ce regret e ca nu am fost eu in totalitate (I lied) si asta ma deranjeaza pentru ca poate as fi as fi avut alte "coltisoare" acum . Dar precum motto-ul meu de pe desktop " we got to live no mather how many skies have fallen" trec peste dar cateodata intorc privirea pentru cateva clipe inapoi , inundandu-mi minte cu intrebari de gen " dar daca ..?" , "poate.." , "dar daca NU...?" .  Ma intorc la ce ar trebuii teoretic sa scriu eu acum dar sper sa revin curand cu si mai mult suflet...

Dupa un "dezastru" , se mai gasesc "supravietuitori"

Ca sa poti sa scrii trebuie sa simti cuvintele , sa le transmit altora sentimentele si trairile tale prin cuvinte. Ar fi frumos sa nu am lapsusuri literare si sa scriu non stop dar nu am prea simtit nimic in ultima vreme in afara de o enorma dorinta de a fi fericita sub ambalajul ponosit . Parintii ma considera fericita evident oricaru-I parinte ii place asta dar  lucrurile se schimba cand imi inchid usa la camera , e lumea mea unde imi permit sa ma dezlanui fie in scris fie  pe ritmurile unei melodii ce misca ceva in mine .

Imi permit sa fiu asa cum sunt , sa scriu lucruile ce imi trec prin cap si pe care cu siguranta nu le pot spune nimanui din lipsa de intelegere . Acum degetele mele functioneaza la unison cu inima si nu mi se mai opresc din tastat si imi place asta , ma incanta faptul ca fac ceea ce-mi place chiar daca starea mea de spirit nu e una tocmai agreabila momentan.

In legatura cu nesimtitul nimic in ultima vreme , mi-am tot plans de mila la cat de nefericita sunt si m-am hranit cu amintiri de mult uitate de toata lumea , numai pentru mine par atat de recente . O singura clipa de fericire ma hraneste ani pentru ca ma tot intorc la ea iar si iar ca la o sursa de energie neepuizabila asta ma face sa continui faptul ca poate candva  , ca poate curand voi avea o noua sursa din care sa ma hranesc . Toata speranta asta ma tine asa la nivelul de plutire , asta si iesirile mele ciudate de a atrage  oamenii in jurul meu , oamenii care poate majoriatea nu ma apreciaza ala maxim si care nu stiu nimic despre inside-ul meu , nu stiu ca acesta nu are nici o legatura cu “fatada” mea , nu stiu ca acolo inauntru pe “fundul cufarului” e eu om cu o inima imensa si cu un scut tot atat de imens la suprafata care s-a saturat sa tot povesteasca despre el iar altii sa inteleaga tot gresit si sa interpreteze totul dupa fatada si nu dupa inside. Poate scriu prost cu greseli , mananc litere dar scriu cu suflet si ca si acum cand nu ma mai pot oprii din relatat chiar simt fiecare cuvant ca si coarda unei chitare ce simte fiecare atingere a degetelor cantaretului .

Ma simt bine cand scriu e altceva , e ca un refugiu imi permit sa spun adevarul fara sa ma gandesc  la criticile ce mi-ar fi putea aduse , scriu pentru mine , numai si numai pentru mine ca sa ma destainui unui prieten necuvantator care e un ascultator perfect ce nu critica niciodata , scrisul , te accepta asa cum esti si nu pune intrebari .

P.S. nu m-am priceput niciodata la a da titluri articolelor mele  , de ce nu stiu !

Cinematograful mintii mele

Nu ! dar totusi te simt in cinematograful mintii  mele ,cum atingerea ta imi fac celulele amoritite sa zbiere, marcand euforia clipei .
De ce avem slabiciuni , de ce suntem vulnerabili in fata altor semeni de ai nostri , cand am pierdut cotrolul ? ma tot intreb de ce sentimentul acesta covarsitor de slabiciune inca nu s-a disipat, inca persista in fiecare incapere cu amintiri . Derulez filmul asta in care ne aflam intr-o sala imensa cu multi oameni , multi admiratori de ai mei care ma invita la dans , fiind frapati de minunata mea rochie neagra din dantela ce-mi imbratiseaza atata de frumos formele , incat infiripa tentatie in mintile tuturor din jur insa mai putin a ta. Muzica antrenanta  imi da ocazia sa ma remarc in ochii tuturor asa cum nu am facut-o niciodata , cum dansez cu toti , dar cand vine randul tau  un "cutremur" senzatii ma cuprinde. Din pacate este un happy end , la sfarsit  imi spui ca sentimentele tale sunt reciproce si ne lasam prada unui sarut tardiv , care ma lipeste de tine pentru tot restul serii , cu un zambet enorm pe chip.

To panicked to cross the finish line

Unul nou nout cu putin mai multe defecte dar imi place, ma atrage . La primele ore ale diminetii cand ar trebuii sa stau pironita in metrul meu patrat de scoala am mers la cafea intr-un grup restrans printre care si el , un tip nou . Nu imi parea nimic special pana si-a deschis gura si cu atata elocventa a inceput sa insire o gramada de idei pe care eu le caut in orice el , a fost frumos sa vad ca specia mea preferata de barbati(e prea mult spus, baiat prea ptin iar tip e acea cale de mijloc care o folosesc frecvent dar nu ma incanta)nu este pe cale de disparitie si ca inca mai sunt sperante........

Asta e u ntext ce l-am inceput zilele trecute si care s epare ca nu pot sa-l termin , nu ma impinge nimic d ela spate si nici nu ma atrage nimic sa-l termin . Nu-mi place ideea asta de a nu duc ela bun sfarsit un lucru tocmai inceput si daca mai este si important chiar  ca nu-mi place .

In loc sa promovez cine sunt eu cu adevarat , fac tot felul de "lucruri bune" doar ca sa fiu normala , doar ca aliti sa aiba falsa impresie ca sunt ceva mai presus decat ei intr-un anumit fel , doar ca sa obtin acelasi lucru ca si atunc cand nu l-as face deloc. cum fac cu fumatul , nu simt nevoia ( am simtit-o odata dupa ce mi-am bagat 2 pachete de tigari pe gat doar ca sa-mi placa doar ca sa ma integrez printre altii ) , nu ma satisface , nu imi ofera nici o placere dar totusi o fac si din ce in ce mai multa lume crede ca asta a devenit un viciu si e permanent , dar NU ESTE ! e o prostie . Poate daca m-ar calma macar atunci cand imi vin toti dracii si imi vars furia pe orice si orcine doar pentru ca am eu chef ( foarte frumos da ! cat regret momentele astea , in sinea mea binenteles , doar ma doare gura de prea multe ori sa zic imi pare rau mi-a scapat nu asta am vrut sa spun iarta-ma! ) . Uneori ma intreb asta sunt eu sau e doar masca , care e masca acum si care sunt eu ? Deci oamenii buni nu faceti nimic din ce nu va caracterizeaza, in schimbul tuturor "campanilor de publictate  pozitive " (gen smoking), am si vicii bune ,ascult muzica clasica uneori 3-4 zile non stop merg la galeria de arte de pentru ca imi creaza placere , atinge o coarda sensibila in mine orice muzeu , expozitie , orice inseamna arta ( and that's a good thing) .

Despre lucrurile ce "nu vad lumina zilei "

Un titlu mai lungut dar merita, nu stiu cum asa din senin mi-a venit ideea asta , se refera la toate acele lucruri care nu le spunem le pastram pentru noi probabil pentru ca ...e mai bine asa ? who knows . Dar o facem si le impartasim intr-un final cand nu mai avem unde stoca atatea lucruri nementionate , unei prietene/prieten sau uni dintre noi unui psiholog .Vroiam sa-mi fac si eu o programare la un psiholog dar am tot evitat asta si cand mi-am luat inima in dinti am primit un raspuns sec cum ca pentru o perioada considerabila de timp nu imi puteam face o programare , m-a dezamagit cum s-ar spune ca tocmai atunci cand chiar aveam nevoie sa povestesc foarte sincer cu cineva fara sa ma judece , fara sa ma priveasca ciudat ,imaginadu-si partea lui de adevar .... sa ma inteleaga pe scurt ,sustinadu-mi opinile nu o puteam face.
Nu mai stiu ce sa scriu stau si ma holbez la monitor si tot nu am idei nu stiu ce se intampla cu mine ca si cum abilitatea mea de a reda in scris a devenit rigida si cata pofta am uneori sa scriu ceva la nesfarsit sa nu ma mai opresc din tastat sa astern lucruri , cuvinte minunate in paginile astea goale dar NU pot ! mi-e imposibil sa redau cu pasiune toate lucrurile banale pe care le aduceam la rang inalt odata e ca si cum ar fi fost o chestie temperora si ma tem ca pierd asta poate si pentru ca am neglijat-o , lasand-o sa se prafuiasca , neexersand-o , fiind prea preocupata sa devin mai singura pe zi ce  trece, sa ma inchid si sa-mi fixez teluri de parca asta m-ar face fericita dar nu !
Toata sumedenia asta de lucruri simple in final ma umple si  imi reda pulsul fericirii , nu e asa cum credeam ca in caz de imi v-oi atinge anumite teluri pe care aproape mi le-am impus ma v-or face implinita chiar deloc as fi mizerabil de nefericita. Pana la urma tot la vorbele unei persoane la care eu tin foarte mult ajung , ca as fi mai fericita facand lucruri simple, neremarcandu-ma la nivelul  la care stiu ca pot si traind  o viata banala, ordinara chiar , plina de rutina zilnica dar alaturi de un barbat care ma iubeste si la randul meu il iubesc .
Are dreptate asta imi tot zic de vreo 2 luni incoace are dreptate  ca toata cariera asta politica pe care o visez nu ma va face sa ma simt implinita poate doar profesional dar e ca si cum as manca soia in loc de carne , m-as satura, as fi plina dar niciodata satisfacuta  savurand cu placere . Mai toti ma intreaba aceaiasi intrebare stupida  , de care al carui raspuns eram singura pana inainte de campanie  : " La ce facultate mergi ? " simplu : habar nu am ! nu stiu ce m-ar face fericita, entuziasmata chiar ,nu stiu  ce mi-ar satisface toate poftele ,atat financiare cat si sufletesti mi-e greu sa fac o alegere pur si simplu ca am eu o fobie in legatura cu algerile proaste, esecurile.
Intr-un final cred ca v-oi lua decizia potrivita si v-oi ajunge sa fiu multumita de mine si de cei din jurul meu .

Reflectare asupra sinelui , constiinta

Nu am in totalitate incredere in nimeni ,mai ales in horoscop dar probabil cumva s-a nimerit . Citind candva un articol detaliat referitor la zodia mea  scria ceva de genul : ".... verbul : a simtii ..." ( meaning verbul care ma caracterizeaza ) nu stiu cum dar macar o data horoscopul a coincis cu pura si simpla realitate . DA! asa e tot ceea ce graviteaza in jurul meu incepe cu un sentiment nou nascut din mine , din adancurile sufletului meu , sentimentul respectiv declanseaza toate acele gramezi de intrebari toate ( aproape toate ) incepand cu"what if....". Toate indreptandu-se in acelasi loc "examenul de constiinta " ( asa cum imi place sa-l numesc ) , daca una dintre miile de intrebari nu primesc acordul constiintei mele ramane la stadiul de what if... , sau vis , provocand montarea unui film in mintea mea cum ar fi fost daca ar fi trecut de stadiul  de what if..si s-ar fi transpus in realitate . Singura problema a "cinematografului " imaginatiei mele e ca nu pot reda simtiri , fiori , doar imagini , actiuni , gesturi , clipe atat ! nimic mai mult . Si intrebarea e de ce nu trec anumite sentimente examenul de constiinta ? simplu pentru ca imi este teama de repercusiuni ( aici insemnand parerile altora, gandurile lor referitoare la mine ). Din cauza asta de multe or ma aleg cu regrete de genu " trebuia s-o fac !" , trebuia sa trec peste constiinta , sa nu-mi pese de nimeni si de nimic decat de mine si de acel moment .Si imi pare rau ca am din abundenta atata constiinta me tine departe de anumite lucruri care m-ar face fericita ( ff fericita ! ).