Un titlu mai lungut dar merita, nu stiu cum asa din senin mi-a venit ideea asta , se refera la toate acele lucruri care nu le spunem le pastram pentru noi probabil pentru ca ...e mai bine asa ? who knows . Dar o facem si le impartasim intr-un final cand nu mai avem unde stoca atatea lucruri nementionate , unei prietene/prieten sau uni dintre noi unui psiholog .Vroiam sa-mi fac si eu o programare la un psiholog dar am tot evitat asta si cand mi-am luat inima in dinti am primit un raspuns sec cum ca pentru o perioada considerabila de timp nu imi puteam face o programare , m-a dezamagit cum s-ar spune ca tocmai atunci cand chiar aveam nevoie sa povestesc foarte sincer cu cineva fara sa ma judece , fara sa ma priveasca ciudat ,imaginadu-si partea lui de adevar .... sa ma inteleaga pe scurt ,sustinadu-mi opinile nu o puteam face.
Nu mai stiu ce sa scriu stau si ma holbez la monitor si tot nu am idei nu stiu ce se intampla cu mine ca si cum abilitatea mea de a reda in scris a devenit rigida si cata pofta am uneori sa scriu ceva la nesfarsit sa nu ma mai opresc din tastat sa astern lucruri , cuvinte minunate in paginile astea goale dar NU pot ! mi-e imposibil sa redau cu pasiune toate lucrurile banale pe care le aduceam la rang inalt odata e ca si cum ar fi fost o chestie temperora si ma tem ca pierd asta poate si pentru ca am neglijat-o , lasand-o sa se prafuiasca , neexersand-o , fiind prea preocupata sa devin mai singura pe zi ce trece, sa ma inchid si sa-mi fixez teluri de parca asta m-ar face fericita dar nu !
Toata sumedenia asta de lucruri simple in final ma umple si imi reda pulsul fericirii , nu e asa cum credeam ca in caz de imi v-oi atinge anumite teluri pe care aproape mi le-am impus ma v-or face implinita chiar deloc as fi mizerabil de nefericita. Pana la urma tot la vorbele unei persoane la care eu tin foarte mult ajung , ca as fi mai fericita facand lucruri simple, neremarcandu-ma la nivelul la care stiu ca pot si traind o viata banala, ordinara chiar , plina de rutina zilnica dar alaturi de un barbat care ma iubeste si la randul meu il iubesc .
Are dreptate asta imi tot zic de vreo 2 luni incoace are dreptate ca toata cariera asta politica pe care o visez nu ma va face sa ma simt implinita poate doar profesional dar e ca si cum as manca soia in loc de carne , m-as satura, as fi plina dar niciodata satisfacuta savurand cu placere . Mai toti ma intreaba aceaiasi intrebare stupida , de care al carui raspuns eram singura pana inainte de campanie : " La ce facultate mergi ? " simplu : habar nu am ! nu stiu ce m-ar face fericita, entuziasmata chiar ,nu stiu ce mi-ar satisface toate poftele ,atat financiare cat si sufletesti mi-e greu sa fac o alegere pur si simplu ca am eu o fobie in legatura cu algerile proaste, esecurile.
Intr-un final cred ca v-oi lua decizia potrivita si v-oi ajunge sa fiu multumita de mine si de cei din jurul meu .
Nu mai stiu ce sa scriu stau si ma holbez la monitor si tot nu am idei nu stiu ce se intampla cu mine ca si cum abilitatea mea de a reda in scris a devenit rigida si cata pofta am uneori sa scriu ceva la nesfarsit sa nu ma mai opresc din tastat sa astern lucruri , cuvinte minunate in paginile astea goale dar NU pot ! mi-e imposibil sa redau cu pasiune toate lucrurile banale pe care le aduceam la rang inalt odata e ca si cum ar fi fost o chestie temperora si ma tem ca pierd asta poate si pentru ca am neglijat-o , lasand-o sa se prafuiasca , neexersand-o , fiind prea preocupata sa devin mai singura pe zi ce trece, sa ma inchid si sa-mi fixez teluri de parca asta m-ar face fericita dar nu !
Toata sumedenia asta de lucruri simple in final ma umple si imi reda pulsul fericirii , nu e asa cum credeam ca in caz de imi v-oi atinge anumite teluri pe care aproape mi le-am impus ma v-or face implinita chiar deloc as fi mizerabil de nefericita. Pana la urma tot la vorbele unei persoane la care eu tin foarte mult ajung , ca as fi mai fericita facand lucruri simple, neremarcandu-ma la nivelul la care stiu ca pot si traind o viata banala, ordinara chiar , plina de rutina zilnica dar alaturi de un barbat care ma iubeste si la randul meu il iubesc .Are dreptate asta imi tot zic de vreo 2 luni incoace are dreptate ca toata cariera asta politica pe care o visez nu ma va face sa ma simt implinita poate doar profesional dar e ca si cum as manca soia in loc de carne , m-as satura, as fi plina dar niciodata satisfacuta savurand cu placere . Mai toti ma intreaba aceaiasi intrebare stupida , de care al carui raspuns eram singura pana inainte de campanie : " La ce facultate mergi ? " simplu : habar nu am ! nu stiu ce m-ar face fericita, entuziasmata chiar ,nu stiu ce mi-ar satisface toate poftele ,atat financiare cat si sufletesti mi-e greu sa fac o alegere pur si simplu ca am eu o fobie in legatura cu algerile proaste, esecurile.
Intr-un final cred ca v-oi lua decizia potrivita si v-oi ajunge sa fiu multumita de mine si de cei din jurul meu .
