Fobiile

In istoria evolutiei umane, frica a reprezentat un element indispensabil pentru supravietuirea speciei, nu si fobiile, fricile patologice, niste "monstri" inventati de om si care acum il persecuta. Acestea din urma nu sunt insa incurabile.

Sa te gandesti la posibilitatea de a ramane blocat intr-un ascensor in timpul unui cutremur este un fapt normal. Daca insa acest gand te face sa nu mai urci niciodata intr-un lift si sa refuzi sa-ti mai vizitezi prietenii care locuiesc in cladiri cu mai mult de un etaj, atunci ai o problema. Ea se numeste claustrofobie - teama incontrolabila de spatii inchise - si este una dintre manifestarile agorafobiei, care afecteaza 4% din populatia planetei.

Agorafobia (teama excesiva de locurile publice, prea mari, prea mici sau prea aglomerate) este de obicei insotita de atacuri de panica - stari de frica intensa, un fel de frica de frica declansarii unei astfel de crize, care te-ar putea lovi brusc in lift, pe scara rulanta, in avion, la supermarket sau chiar in timp ce esti "captiv" intr-un scaun din sala de cinematograf, situat la mijloc de rand. Atunci cand nu mai poate fi controlata, frica devine patologica, iar impactul psihologic este atat de mare, incat genereaza reactii somatice: iti accelereaza ritmul cardiac si pe acela al respiratiei, te face sa transpiri, muschii ti se contracta, iar mainile iti tremura - toate acestea fiind provocate de activarea sistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalina si noradrenalina, care actioneaza asupra intregului organism, la aparitia starii de panica.

In creier, frica activeaza o serie de circuite neurologice care ne permit sa reactionam la evenimente neasteptate si sa ne ferim de pericole; in cazul fobiilor, aceleasi mecanisme se activeaza in lipsa vreunui pericol real, ca o alarma declansata din greseala. "Familia" fobiilor este extrem de numeroasa. De fapt, orice obiect, fiinta sau situatie pe care ne-o putem imagina ne poate provoca o fobie. Asta insa numai daca - spun specialistii - suntem "predestinati" genetic.

O fobie poate fi si "invatata", iar acest lucru se petrece in trei feluri:

1. ca urmare a unei experiente traumatice unice;
2. prin mici experiente stresante repetate; sau
3. prin efectul retroactiv al unui eveniment "dramatizat" dupa producerea lui.

Asadar, fobia este ereditara, insa totodata, cand boala se declanseaza, inseamna ca vulnerabilitatea genetico-constitutionala a individului a fost "incurajata" si de factorii de mediu.

Conform psihologilor evolutionisti, selectia naturala a influentat atat existenta, cat si persistenta temerilor omului, astfel incat majoritatea au ca obiect lucrurile ori situatiile care au reprezentat pericole pentru stramosii nostri indepartati: animalele, intunericul, inaltimile, apa. Fobiile cele mai frecvente se pot incadra in trei mari familii:

• fobiile specifice - fata de animale si fata de fenomene naturale -,
• fobiile sociale
• si agorafobiile.

Ca versiune "adaugita" a timiditatii (varianta sa patologica), fobia sociala se dezlantuie chiar si in cea mai banala interactiune a omului cu semenii sai. Aspectul central al acestei tulburari este frica obsedanta de privirea si de parerea altor persoane, teama de a fi ridicol sau de a afisa un comportament neadecvat; in acest tip de fobie, orice situatie sociala este potential amenintatoare: persoana afectata crede ca toata lumea o priveste si o judeca, fiindu-i frica de faptul ca oamenii isi vor bate joc de ea si o vor agresa verbal. Fobia sociala, care afecteaza de la 2 la 4% din populatia lumii, ii expune pe subiecti unor complicatii grave: depresie, alcoolism, suicid.

FACTS

• Biologic, atunci cand ne este frica, simturile transmit semnale catre talamus, un fel de centrala de distributie a influxurilor nervoase. Confruntat cu mesaje care indica pericolul, talamusul lanseaza semnalele catre una dintre cele mai primitive parti ale creierului nostru - rinencefalul - care declanseaza reactiile fiziologice ale fricii inainte ca gandirea constienta si cortexul sa aiba timp sa intervina.
  
• Lobul temporal, zona laterala a cortexului cerebral, reprezinta centrul de coordonare a reactiilor de teama, iar zona implicata in tulburarile din categoria fobiilor este nucleul amigdalian, care se gaseste in interiorul lobului temporal
  
• Jean Cottraux, psihiatru la Unitatea de Tratament al Anxietatii din cadrul Spitalului Universitar de Neurologie din Lyon, coordoneaza un program de studiu clinic al tratamentului agorafobiei prin realitatea virtuala, in care au fost inclusi 90 de pacienti. 12 scenarii virtuale, sonore si vizuale in egala masura, au fost stabilite tinand cont de situatiile cel mai frecvent raportate ca generatoare de anxietate pentru agorafobici; printre acestea - intrarea intr-o sala de cinema sau condusul unei masini pe un drum de tara izolat.
  
• Tot in Franta, un studiu cu privire la fobiile sociale se realizeaza in prezent in cadrul unui proiect european denumit Vepsy, care isi propune sa analizeze comparativ efectele celor doua terapii, terapia comportamentala si cognitiva (TCC) si terapia realizata pe baza realitatii virtuale. Patru scenarii virtuale au fost create pentru a-i confrunta pe pacienti cu diferitele forme ale fobiei sociale: acestia trebuie sa reziste asalturilor unui vanzator insistent, sa poarte o conversatie amicala intr-un apartament, sa se deplaseze si sa se exprime sub privirea altor oameni si sa vorbeasca in fata unui public

Time !

 

 

Perfectiune

Perfectiune ! se zice ca nu exista asta pana am vazut noul concept al celor de la Alfa Romeo care aduc un omagiu la implinirea a 100 de ani a marcii . Cele  mai mari case de design Pininfarina, Bertone si Giugiaro s-au intrecut  sa realizeze  Alfa Romeo Pandion .  Desigur designu-l futurist ne duce cu gandul la anul 2020  , acest concept  probabil nu v-a  ajunge sa fie produs nici macar in serie limitata .

În materie de design foarte mulţi vor spune că acest concept seamănă prea mult cu unul lansat de curând de BMW. Însă în acest prototip include elemente specifice Alfa, mai ales partea frontală cu acea "privire de vultur" specifică Alfa 159 iar privit de sus parcă poartă amprenta lui Jason Castriota, fostul designer şef de la Bertone, deci nu poate fi acuzat explicit de plagiat. În schimb există o discrepanţă între partea frontală foarte bine definită şi spatele care pare neterminat. Probabil pe viu va fi mult mai spectaculos decât se prezintă în ipostaza 2D.

Datele tehnice nu sunt divulgate, fiind păstrate pentru Salonul de la Geneva.

You know what? THANKS ...FOR NOTHING !

Cine a decis ca cineva poate sa decida in locu meu ? vreau sa stiu si eu cine si-a asumat autoritatea sa-mi decida viitorul sa mi-l spulbere doar din cauza unui amarat de bonus la un salar mult prea nejustificat oricum . Ce naiba cand nu te zbati nu iti pasa ! pana la urma am crezut ca ma insel dar aveam drepatate , pentru ce se-mi pese de alti cand pe ei ii doare fix in cot de mine ! asta se va schimba cat de curand o s ama doar in cot de toti si atunci s ama intrebe de ce m-am schimbat ! Pentru ca m-am saturat sa nu contez ..sa fiu prea mica sa decid ... Ei bine am stiri am crescut si stiu mult mai multe decat credeti , doar pentru ca nu spun nu inseamna ca nu stiu . And you know what thanks FOR NOTHING ! M-am saturat sa fiu dezamagita , de acuma o s ama doara in cot o sa-mi pese numai de mine , mi-as fi dorit sa fiu cu " nasul pe sus " sa fiu narcisista , mai bine asa nu-ti mai consumi nervi pe toate nimicurile , ca pana la urma mori inainte de vreme !

The Duchess (2008)

Un film care merita prestigiul faimosului "Avatar" , care dupa parerea mea este mult mai bun decat Avatar , deoarece filmul este realizat dupa un caz real , care o are in prim plan pe Ducesa de Devonshire careia ii este aranjata casatoria cu William , Ducele de Devonshire , in care ea isi pune toata speranta ca o va face fericita . Filmul pune i nevidenta doua extreme in materie de barbati , cel aspru si incapabil sa iubeasca , sa simta nevoia de o face fericita pe fiinta plapanda de langa el si barbatul tandru si iubitor caruia nu ii pasa , de gurile rele si o iubeste cum e ea , acesta fiind Charles Gray . Coloana sonara a filmului este foarte trista si induiosatoare incat ma abtin sa vars vreo lacrima incat stiu ca , daca o voi face vor urma si altele , nenumarate. Femeile vor fi dintotdeauna , superioare in materie de intelect sentimental fata de barbati , iar impactul pe care il are acest film asupra unei persoane de gen feminin e iminent ,astfel incat e imposibil ca vre una dintre ele sa nu se regaseasca macar intr-un detaliu minor . Femeia aceasta , ducesa , se simte implinita cand e cu el ( Charles Gray ) , cel care o face sa se simta iubita , inteleasa de altvina in afara de o femeie , de un barbat , de el cel pentru care ar fi fost in stare sa isi dea viata daca nu ar fi avut copii cu William , asprul ei sot si Duce de Devonshire . Cat de frumos sa te simti intelesa macar partial de un barbat , care dupa anumite standarde ar trebuii sa nu fie sensibil , tandru deoarece e barbat si nu isi poate permite asa ceva . Ma facut sa ma gandesc la dorinta mea , de a scrie o carte si de a descrie to ce am simtit vreodata pentru cei pe care i-am iubit, m-am saturat sa mi se spuna ca ceea ce am simtit nu a fost iubire ci doar un sentiment euforic inexplicabil , nimeni de varsta mea nu cred ca a simtit vreodata atat de intens precum am facut-o eu , atat de...dintotdeauna mi-am dorit sa-i pot spune unui baiat ca il iubesc iar pentru el sa nu insemne doar niste cuvinte ci ceva mai mult de atat , un sentiment pe care sa-l inteleaga si sa-l simta la randul lui ci nu sa-mi zambeasca milos iar in privirea lui sa citesc ca pentru el iubirea nu inseamna ceea ce inseamna pentru mine , totul . Ma agat de fiecare clipa din trecut pentru ca in fiecare clipa am simtit ceva .Mi-as dori pe cineva care sa nu se teama sa ma lase sa-l iubesc asa cum merita poate mai mult decat ar merita , dar e imposibil ca cineva acum sa ma inteleaga , simt lucrurile diferit fata de toti , in felul meu unic , cu prea multa pasiune. M-as simti inteleasa intr-un fel daca as termina cartea iar cei care au so citeasca au so aprecieze si au so inteleaga ca uneori ma chinui sa zambesc doar ca sa le arat celorlati " cat de fericita sunt " ca sentimentul acesta de goliciune interioara , de sete pentru fericire "nu exista" , ca nu sunt diferita ci sunt la fel ca ei iubesc aparentele si infatisarea . Dar nu e asa le-am iubit sufletul , persoana am vrut sa-i fac sa zambeasca sa-i fac sa se simta fericiti macar pentru o clipa. am o anumita constrangere in acest moment cand spun toate aceste lucruri aici , de care nimeni nu ma considera capabila sa le simt .E frumos sa simti lucrurile asa cum le simt eu , in profunzime si cu o pasiune inexplicabila , sa te simti cu adevarat fericita .

Sec !

Totul a fost sec astazi , lipsit de culoare . Toata aceasta secaciune este doar acel sentiment de goliciune pe care il simti atunci cand ceva este incomplet , ceva lipseste, ceva vital dar nu sti ce este si ramai in stand-by gandindu-te la ce lipseste , la ce nu este adevarat . Am inceput ziua cu dreptul , adica cu un zambet pe care credeam ca nu mi-l va lua nimeni dar lucrurile nu decurg niciodata asa cum planuiesc de aceea nu imi prea fac planuri . Starea mea acuta de plictiseala de la primele ore m-a determinat sa-l ascult pe el , Kris Allen astfel incat singurul comfort pe care il aveam in acel moment mp3 playerul mi-a fost confiscat , fapt ce mi-a ruinat acel zambet "indestructibil" . Apoi au au urmat ganduri spontane , clipe din trecut , clipe in care chiar aveam un zambet indestructibil , dar fragil cu fiecare zi ce trece , cu fiecare persoana care o cunosc iar apoi brusc nu o mai cunosc , e altcineva ! Toata acesta dependenta a mea de muzica , ma face s ama desprind pentru cateva clipe de locul in care ma aflu si sa raman suspendata in vid undeva , doar eu si acele versuri care imi par recomfortante . Urmeaza "ziua tampitilor" si cu cat se apropie ziua cu cat timpul petrecut cu el devine viu in mintea mea , el si acel buchet de flori primit evident de "ziua tampitilor" , gestul a fost frumos dar motivul dezamagitor , incat am o anumita repulsie fata de aceasta zi . Nu o urasc pt ceea ce , celebreaza , ci o urasc pt ca l-am urat pe el pt acel motiv stupid care atunci l-am ignorat dar dupa atata timp isi manifesta efectele secundare. Sper ca ziua de maine sa nu-mi stearga zambetul cu care sigur ma voi trezi in zori . Am ajuns la concluzia ca nimeni in momentul de fata nu imi va putea satisface setea aceasta de fericire , nimeni nu este capabil sa-mi citeasca gandurile si sa vada ca nu lucrurile complicate ma fac fericita , ci simplele gesturi , simplele priviri sincere .