Un film care merita prestigiul faimosului "Avatar" , care dupa parerea mea este mult mai bun decat Avatar , deoarece filmul este realizat dupa un caz real , care o are in prim plan pe Ducesa de Devonshire careia ii este aranjata casatoria cu William , Ducele de Devonshire , in care ea isi pune toata speranta ca o va face fericita . Filmul pune i nevidenta doua extreme in materie de barbati , cel aspru si incapabil sa iubeasca , sa simta nevoia de o face fericita pe fiinta plapanda de langa el si barbatul tandru si iubitor caruia nu ii pasa , de gurile rele si o iubeste cum e ea , acesta fiind Charles Gray . Coloana sonara a filmului este foarte trista si induiosatoare incat ma abtin sa vars vreo lacrima incat stiu ca , daca o voi face vor urma si altele , nenumarate. Femeile vor fi dintotdeauna , superioare in materie de intelect sentimental fata de barbati , iar impactul pe care il are acest film asupra unei persoane de gen feminin e iminent ,astfel incat e imposibil ca vre una dintre ele sa nu se regaseasca macar intr-un detaliu minor . Femeia aceasta , ducesa , se simte implinita cand e cu el ( Charles Gray ) , cel care o face sa se simta iubita , inteleasa de altvina in afara de o femeie , de un barbat , de el cel pentru care ar fi fost in stare sa isi dea viata daca nu ar fi avut copii cu William , asprul ei sot si Duce de Devonshire . Cat de frumos sa te simti intelesa macar partial de un barbat , care dupa anumite standarde ar trebuii sa nu fie sensibil , tandru deoarece e barbat si nu isi poate permite asa ceva . Ma facut sa ma gandesc la dorinta mea , de a scrie o carte si de a descrie to ce am simtit vreodata pentru cei pe care i-am iubit, m-am saturat sa mi se spuna ca ceea ce am simtit nu a fost iubire ci doar un sentiment euforic inexplicabil , nimeni de varsta mea nu cred ca a simtit vreodata atat de intens precum am facut-o eu , atat de...dintotdeauna mi-am dorit sa-i pot spune unui baiat ca il iubesc iar pentru el sa nu insemne doar niste cuvinte ci ceva mai mult de atat , un sentiment pe care sa-l inteleaga si sa-l simta la randul lui ci nu sa-mi zambeasca milos iar in privirea lui sa citesc ca pentru el iubirea nu inseamna ceea ce inseamna pentru mine , totul . Ma agat de fiecare clipa din trecut pentru ca in fiecare clipa am simtit ceva .Mi-as dori pe cineva care sa nu se teama sa ma lase sa-l iubesc asa cum merita poate mai mult decat ar merita , dar e imposibil ca cineva acum sa ma inteleaga , simt lucrurile diferit fata de toti , in felul meu unic , cu prea multa pasiune. M-as simti inteleasa intr-un fel daca as termina cartea iar cei care au so citeasca au so aprecieze si au so inteleaga ca uneori ma chinui sa zambesc doar ca sa le arat celorlati " cat de fericita sunt " ca sentimentul acesta de goliciune interioara , de sete pentru fericire "nu exista" , ca nu sunt diferita ci sunt la fel ca ei iubesc aparentele si infatisarea . Dar nu e asa le-am iubit sufletul , persoana am vrut sa-i fac sa zambeasca sa-i fac sa se simta fericiti macar pentru o clipa. am o anumita constrangere in acest moment cand spun toate aceste lucruri aici , de care nimeni nu ma considera capabila sa le simt .E frumos sa simti lucrurile asa cum le simt eu , in profunzime si cu o pasiune inexplicabila , sa te simti cu adevarat fericita .
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu