Cinematograful mintii mele

Nu ! dar totusi te simt in cinematograful mintii  mele ,cum atingerea ta imi fac celulele amoritite sa zbiere, marcand euforia clipei .
De ce avem slabiciuni , de ce suntem vulnerabili in fata altor semeni de ai nostri , cand am pierdut cotrolul ? ma tot intreb de ce sentimentul acesta covarsitor de slabiciune inca nu s-a disipat, inca persista in fiecare incapere cu amintiri . Derulez filmul asta in care ne aflam intr-o sala imensa cu multi oameni , multi admiratori de ai mei care ma invita la dans , fiind frapati de minunata mea rochie neagra din dantela ce-mi imbratiseaza atata de frumos formele , incat infiripa tentatie in mintile tuturor din jur insa mai putin a ta. Muzica antrenanta  imi da ocazia sa ma remarc in ochii tuturor asa cum nu am facut-o niciodata , cum dansez cu toti , dar cand vine randul tau  un "cutremur" senzatii ma cuprinde. Din pacate este un happy end , la sfarsit  imi spui ca sentimentele tale sunt reciproce si ne lasam prada unui sarut tardiv , care ma lipeste de tine pentru tot restul serii , cu un zambet enorm pe chip.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu